Fuck, strofoland se intoarce

In ultimi ani, poate cel mai important lucru care m-a tinut departe de blogul asta a fost cautarea unei identitati. Aflat in criza de pana in 30 ani (fara sa realizez asta) cu siguranta nu am inteles de la ce vine acel doi din titlu. si poate a fost mai bine asa. Proiecte au fost... si nu ma pot plange ca nu am fost prezent. Am intalnit oameni noi, moduri noi de a privi si cred ca am reusit sa inteleg de la ce vine acel doi: de la fimea! exponentul meu cel mai fidel!

De fapt astazi, inainte de culcare, in timp ce se juca ea de zor, i-am stins lumina; momentul in care a rostit primele ei cuvinte in engleza: FUCK! E clar, seamana cu tacsu! De fapt asta a fost momentul in care mi-am dat seama ca asta sunt eu de fapt: un copil care atunci cand ii iei jucariile ii trage o injuratura: fuck, acum trebuie sa gasesc altceva cu care sa ma joc.

Daca strofoland la inceput era lumea in care ma jucam, vreau sa cred ca strofolandul a evoluat si mi-am creeat noi jucarii si sunt pe punctul de a incepe un nou drum cu strofolandezii mei.

Si cu toate astea mi-a fost extrem de usor sa-mi dau seama de un lucru important: ca sunt un om fericit.