La vremuri noi, maimute noi

Probabil ca viata oricarui tanar corporatist incepe asa:

Bun venit in compania Strofoland Unlimited SA! Suntem un consortiu international specializat in produse farmaceutice de top, de la crema de maini pana la pilule antistres - leacuri naturiste, d-astea, ce se cauta pe la noi. Oamenii nostrii de stiinta lucreaza zi si noapte, 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana ca sa dezvolte cele mai noi tehnologii in domeniu. Suntem la distanta de cateva luni sa descoperim leacul pentru mahmureala si o crema care credem noi ca va redefini pozitia noastra pe piata. As dori sa spun mai mult, insa pentru moment incercam sa tinem strict secret acest produs.

Sa stii ca noi aici suntem focusati pe tot e legat de social si tinem trendul cu toate tendintele noi. Si orice proposal ai avea, sa stii ca poti oricand sa ne spui si te vom asculta...
"Chiar ma gandeam ca la voi aici..."
Nuuuuu, nuuuuu, nuuuuu! Aici nu exista voi si noi, acum esti unul de-al nostru: la NOI aici! Suntem o echipa... - si acum urmeaza partea cum suntem noi cei mai destepti si mai frumosi, si cum sunt toti ceilalti urati si gelosi. Un fel de "dusmanii imi poarta pica dar n-au valoarea mea" in versiunea corporatista, cu cuvinte pompoase, pliante si semnaturi pe foi cum ca nu vei dezvalui reteta pt crema de pantofi si adresa lu' Maricica din Popesti.

Cam asta e prima zi, si e normal sa fie asa. Pentru ca in orice corporatie vor fi intotdeauna oameni: care infloresc adevarul, care vorbesc romgleza... si incompetenti - insa pentru ei, pastrez loc in postarile viitoare.

Fuck, strofoland se intoarce

In ultimi ani, poate cel mai important lucru care m-a tinut departe de blogul asta a fost cautarea unei identitati. Aflat in criza de pana in 30 ani (fara sa realizez asta) cu siguranta nu am inteles de la ce vine acel doi din titlu. si poate a fost mai bine asa. Proiecte au fost... si nu ma pot plange ca nu am fost prezent. Am intalnit oameni noi, moduri noi de a privi si cred ca am reusit sa inteleg de la ce vine acel doi: de la fimea! exponentul meu cel mai fidel!

De fapt astazi, inainte de culcare, in timp ce se juca ea de zor, i-am stins lumina; momentul in care a rostit primele ei cuvinte in engleza: FUCK! E clar, seamana cu tacsu! De fapt asta a fost momentul in care mi-am dat seama ca asta sunt eu de fapt: un copil care atunci cand ii iei jucariile ii trage o injuratura: fuck, acum trebuie sa gasesc altceva cu care sa ma joc.

Daca strofoland la inceput era lumea in care ma jucam, vreau sa cred ca strofolandul a evoluat si mi-am creeat noi jucarii si sunt pe punctul de a incepe un nou drum cu strofolandezii mei.

Si cu toate astea mi-a fost extrem de usor sa-mi dau seama de un lucru important: ca sunt un om fericit.

The Good, the Bad and the Ugly

De fapt si de drept, cuvintele de mai jos sunt scrise in jur de acum un an; intre timp lucrurile au evoluat exact asa cum credeam (dar voi lasa postarea sa vorbeasca de la sine):

Nota personala: sper ca peste 5 ani sa citesc postul asta si sa spun ca daca ar fi sa reiau trecutul as face aceleasi greseli.

Sambata, pe 20 am fost la o intalnire a blog-arilor din Ploiesti. Au venit si niste prieteni mai vechi, pasionati si implicati in online.

The good

In online exista multa vointa! Sunt multi oameni care vor sa se implice, vor sa schimbe ceva, vor sa faca ceva frumos... Inca un lucru bun e ca in paralel exista o comunitate offline, mai micuta dar mai unita in actiuni si proiecte. Intalnirea de sambata mi-a parut a fi sustinuta mai mult de aceasta din urma, si nu de publicitatea sau implicarea online! Poate ca cel mai bun lucru e ca Haotik si-a asumat rolul de lider, de agregator al comunitatii; ii urez multa bafta si sporul necesar ca sa aiba timp sa se ocupe in continuare!

The bad

Poate ca cel mai rau e faptul ca e singurul care isi asuma ceva!

Lipsa de identitate/ideologie! Comunitatile astea au de obicei un substrat insa majoritatea celor pe care i-am intalnit sunt oameni care isi astern gandurile pe hartie, fara a avea un fond. Cel mai bun exemplu este insasi indemnul lor: "scrieti! cat puteti de mult, cat puteti de des!". De ce oare se mai mira ca lumea nu-i citeste?

Din net nu ies bani! Daca nu esti de acord cu asta, citeste articolul asta peste 2 ani!

The ugly

Ca un fel de concluzie: proiectele romanesti sunt sortite esecului. Ne lipseste cultura, implicarea, iar in provincie, ne lipseste viziunea. Ne lipseste viziunea... cu desavarsire.

Fotoblog: Bau-bau

Fotoblog: Poza cu matze

Cat de prost poti fi

Destul de... iata ca la o simpla cautare pe youtube am gasit un exemplu cu un tip care face exact ce vreau eu:



uuuuuuu... militor! Insa proiectul ramane in picioare.

La vremuri noi, proiecte noi

Cred ca fiecare om are nevoie de o pauza si strofolandul si-a meritat-o cu desavarsire. Dar e timpul sa revin cu proiecte noi si bine inteles idei noi.

Dupa ce m-am jucat cativa ani cu aparate foto profi de la diversi amici, mi-am luat si eu camera foto din asta smechera, deselere: Nikon D3000.



Si cum nu sunt la primul egzperiment cu pozatu, de ceva timp ma tot gandesc la un mic proiect: poze DSLR 3D.

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez f mult la o camera de genul asta e ca toate setarile se pot face manual, deci se pot copia de la o camera la alta. In plus, modelele de la Nikon au si o telecomanda destul de micuta care banuiesc ca poate fi folosita pentru a sincroniza fotografiile! Mai lipseste una bucata prieten cu un Nikon care sa ma ajute cu experimentu. In teorie e supersimplu. Sper sa reusesc sa o pun si in practica :)